Dovada vieții pe Marte ar fi fost găsită acum 50 de ani. Ce s-a întâmplat cu ea, de fapt

Oamenii de știință caută dovada vieții pe Marte cu înverșunare, iar opinia publică așteaptă ziua în care va fi conformată existența „marțienilor”. Cu toate acestea, este posibil ca această dovadă să fi fost găsită deja încă de acum 50 de ani. Ce s-a întâmplat cu ea, de fapt, seamănă cu scenariile filmelor despre extratereștrii cei răi, doar că omenirea a „jucat” rolul acestora.

Dovada vieții pe Marte ar fi fost găsită acum 50 de ani

Căutarea vieții pe Marte continuă – programul Mars Sample Return fiind fixat să returneze probe de pe Planeta Roșie la începutul anilor 2030.

Dar, în acest context, un om de știință a avansat ideea că este posibil ca omenirea să fi avut deja dovada căutată încă de acum 50 de ani. Apoi, însă, ca în scenariile filmelor despre extratereștrii cei răi, noi înșine am fi distrus-o.

Cu mult înainte ca roverul Curiosity să ajungă pe Marte, în august 2012, două alte module au amartizat pe Planeta Roșie, în 1976. Proiectul Viking al NASA a făcut primele fotografii de pe suprafața marțiană și a făcut teste biologice pe solul marțian, în special pentru a căuta semne de viață.

Rezultatele au fost destul de neașteptate și confuze pentru oamenii de știință. În general, majoritatea experimentelor nu au arătat nimic promițător. Totuși, într-un experiment au fost găsite urme de substanțe organice clorurate, însă, la acea vreme, s-a crezut că erau contaminanți aduși de pe Pământ, scrie iflscience.com.

O parte a experimentului a găsit apă care conținea nutrienți și carbon radioactiv în solul marțian. Dacă viața ar fi fost prezentă, microorganismele ar fi consumat nutrienții și ar fi emis carbonul radioactiv sub formă de gaz.

Ce s-a întâmplat cu ea, de fapt

În timp ce primul experiment a găsit acest gaz radioactiv (experimentul de control nu a găsit niciunul), rezultatele ulterioare au fost neconcludente. Dacă microbii ar fi prezenți în sol, oferindu-le mai mulți nutrienți radioactivi, ar fi trebuit să producă mai mult gaz radioactiv.

Totuși, a doua și a treia injecție a amestecului nu au condus la producerea de mai mult gaz. Rezultatul pozitiv inițial a fost dat de perclorat, un compus folosit în artificii și combustibil pentru rachete, care ar fi putut metaboliza nutrienții.

Cu toate acestea, există și alte idei despre ce s-a întâmplat atunci, de fapt. Dirk Schulze-Makuch, profesor de locuibilitate planetară și astrobiologie la Universitatea Tehnică din Berlin, sugerează că adăugarea de apă la experiment a fost o greșeală și ar fi putut ucide microbii pe care încercam să-i găsim.

Într-un articol publicat în iunie pentru BigThink, el citează exemple de viață pe Pământ găsite în cele mai extreme medii, trăind în întregime în roci sărate și atrăgând umiditate din aer. Turnarea apei pe acești microbi i-ar ucide. Astfel se explică de ce injecțiile ulterioare de nutrienți nu au dus la detectarea gazului radioactiv.

Schultz-Makuch sugerase anterior că viața marțiană ar putea avea peroxid de hidrogen în celulele ei.

„Această adaptare ar avea avantajele speciale în mediul marțian de a oferi un punct de îngheț scăzut, o sursă de oxigen și higroscopicitate”, au scris Schultz-Makuch și co-autorul Joop M. Houtkooper într-un studiu din 2007.

„Dacă presupunem că viața marțiană indigenă s-ar fi adaptat mediului său prin încorporarea peroxidului de hidrogen în celulele sale, acest lucru ar putea explica rezultatele Viking”, a scris Dirk Schulze-Makuch pentru BigThink, adăugând că spectrometrul de masă cu cromatograf în gaz a încălzit mostre înainte și le-a analizat.

„Dacă celulele marțiane ar fi conținut peroxid de hidrogen, asta le-ar fi ucis. Mai mult decât atât, ar fi făcut ca peroxidul de hidrogen să reacționeze cu orice molecule organice din vecinătate pentru a forma cantități mari de dioxid de carbon – care este exact ceea ce a detectat instrumentul”, a mai zis el.

Dacă acest lucru ar fi corect, ar însemna că am găsit viață pe Marte acum aproape 50 de ani, apoi am ucis-o, pentru ca acum s-o căutăm din nou.